Dacă în numerele anterioare ale cotidianului nostru v-am prezentat partea frumoasă a lucrurilor de la Festivalul „Slatina, dragostea mea!”, suntem de părere că a venit rândul să prezentăm şi partea ascunsă a acestui important eveniment cultural. Şi, aici, ne referim strict la partea negativă a manifestării, ce a ţinut de organizare, sonorizare şi implicarea autorităţilor locale. Dar, să începem cu începutul. Primul lucru care este de evidenţiat, pe negativ, de această dată, este locaţia aleasă de oficialităţi pentru a găzdui acest festival. Şi anume Casa de Cultură a Sindicatelor din Slatina. La prima vedere totul părea bine, sală mare, cu aproximativ 700 de locuri. Deşi slătinenii au umplut la refuz sala în fiecare seară, aceştia nu au putut încălzi atmosfera. Un frig pătrunzător îţi intra în oase. Oamenii, cu geci, mănuşi şi căciuli, încercau să mai uite de frigul din sală aplaudând frenetic pe cei care ofereau clipe minunate publicului. Şi, această situaţie nu s-a întâmplat doar în prima seară, ci s-a repetat pe parcursul celor trei zile cât a durat festivalul. Iar autorităţile locale sau măcar cei care trebuiau să asigure condiţiile optime pentru desfăşurarea sa nu au luat nici o măsură pentru remedierea situaţiei. Aceasta nu a fost singura problemă organizatorică. Dacă este să gândim la rece lucrurile, aşa cum s-au întâmplat, privind în urmă, multe neconcordanţe s-au petrecut la cea de-a şaptea ediţie a Festivalului „Slatina, dragostea mea!”. Putem aminti, de exemplu, şi sonorizarea proastă, frecvenţa producerii de bruiaje de sunet în timpul mai multor momente artistice, care nu au putut rămâne neobservate de cei prezenţi în sală. Chiar dacă cei responsabili au încercat să remedieze situaţiile stânjenitoare pe moment, acestea nu pot fi şterse cu buretele şi trebuie amintite. O altă problemă care ne-a dat mult de gândit a fost cea cu invitaţiile. Dacă unii spectatori aveau simple invitaţii şi puteau să ocupe orice loc din sală, erau şi alţii care aveau invitaţii cu rezervare. Adică aveau inscripţionate pe acestea numărul fotoliului din sală şi conform, celor prezentate pe bilet, erau obligaţi să-i ridice pe cei care le ocupaseră locurile, fără voia lor. Şi, astfel s-a produs o mare abrambureală şi un haos în sală. Acum vine întrebarea: De ce pe preferinţe? De ce persoanele responsabile cu invitaţiile nu le-au redactat pe toate la fel? De ce se fac diferenţe între persoane? Oare nu suntem toţi egali? sau aşa se practică mai nou acum… pe „pile”? şi, să nu mai spunem că, înainte cu câteva minute să înceapă spectacolele agenţii de pază de la intrare au lăsat şi pe cei fără invitaţii să ia parte la spectacol, chiar dacă au stat în picioare pe tot parcursul serii. Nu ne intrigă faptul că au intrat persoane fără invitaţie, ci faptul că una se spune şi alta se face, iar autorităţile au fost şi de această dată pasive. O altă bilă neagră acordată organizatorilor este faptul că aceştia nu s-au gândit să rezerve locuri speciale reprezentanţilor din mass-media, fără de care acest festival nu ar fi fost făcut cunoscut la nivel de judeţ. Cine ştie, poate la anul, această problemă nu va mai exista. Şi, că tot veni vorba de autorităţi locale, credem că ar fi bine să prezentăm şi greşelile acestora pe care le-au făcut în aceste trei zile de sărbătoare. Am putea începe chiar cu primarul municipiului Slatina, Darius Vâlcov, care, deşi a fost prezent în fiecare seară în sala de spectacol, a preferat să stea retras şi să nu apară pe scenă, nici măcar pentru un minut. Etic ar fi fost, după părerea noastră, ca edilul, măcar din respect pentru slătineni, să se prezinte pe scenă şi să ureze celor din sală un sincer „La mulţi ani!”, pentru că, aceste zile erau dedicate oraşului pe care-l conduce. Ar fi fost o bilă albă pentru dânsul, mai ales că suntem la început de an electoral. Ar fi multe de spus şi de evidenţiat, însă un singur lucru am dori să mai punctăm. Cum aceste trei zile au fost de sărbătoare pentru municipiul Slatina, acesta împlinind 644 ani de la atestarea sa documentară, un astfel de moment trebuia să se încheie printr-un minunat foc de artificii, care a lipsit cu desăvârşire. Nu ştim ce le-a împiedicat pe autorităţile locale să organizeze un astfel de moment, dar credem că nu era necesară nici împărţirea a câte unui cozonac şi a unei sticle de vin în ultima seară a festivalului. Şi asta nu o spunem numai noi, ci şi oamenii pe care i-am întrebat imediat după ce şi-au primit plasele. Răspunsul tuturor a fost la unison: „Credem că focurile de artificii ar fi făcut această sărbătoare mult mai plăcută. Prin acest spectacol de lumini, se merita încheierea acestor zile de în care ne-am bucurat de un regal cultural artistic. Nu zicem că nu ne convine ce am primit, însă ne-am fi bucurat şi dacă vedem cerul luminat de artificii”. Dacă vrem putem fi şi cârcotaşi şi să cădem şi în cealaltă latură, şi anume politică. Poate fi interpretabil acest ultim gest, care, probabil, este considerat de mulţi dintre voi un cuţit cu două tăişuri. Prin cele prezentate în acest material nu dorim să criticăm, căci nu avem nici un drept, însă dorim să tragem un semnal de alarmă autorităţilor, pentru ca la următoarele ediţii să evite apariţia unor astfel de probleme, care nu fac decât să pună într-o lumină proastă organizatorii. Dar, dacă n-ar fi fost greşeli, noi ce-am mai fi scris acum?!
Camelia Ciucă
Cătălin Fircoiu
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu